Luceafărul
- variantă reeditată*- A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată,
Pe la newsgroupuri româneşti
Era o dragă fată.
Iară de tristă ce era,
Căci nu avea pereche,
Un kil de ţuică-şi cumpăra
Pe zi ca să se-mbete.
Şi îmbătându-se vedea
Cum Sfânt. Basil apare,
Cu calul său alb ca de nea,
Cu ochelari de soare.
Îl vede azi, îl vede mâni,
Astfel dorinţa-i gata,
Iar el postat de săptămâni,
Îi cade dragă fata.
"Cobori în jos Basil cel Sfânt
Plutind uşor cu calul
Pe tine te vreau cel mai mult
Da’ -mi place ş-animalul."
Basil atuncea a pornit
La şeful lui cel mare,
Ca să-i aprobe în sfârşit
Elenei o chemare.
Dar nu avu prea mult succes
Că seful lui urlă :
"La proasta aia de pe Net
Chemare nu se dă”.
Şi pentru cine vrei să mori ?
Ia uită-te de-aproape,
Ori nu ţi-am spus de-atâtea ori
Să nu te legi de moarte?
De vrei la lume să arăţi
A tale bărbăţie,
Mai bine umblă în chiloţi,
Că mi-ar plăcea şi mie !
Să-ţi spun cinstit, cam de mult timp
Te urmăresc în taină,
Şi te visez adeseori
Pe tine fără haină.
Îţi dau catarg lângă catarg,
Oşteni ca să-ţi faci oaste,
Şi asta doar ca să mă laşi
Cu sula-n a ta coaste"
În locul lui menit din Rai
Sfânt Basil se întoarse,
Dar după ziua cea de ieri
Nu-i mai ardea de cioarse.
………………. .............
În vremea asta pe pământ
Făcuse ouă cloşca,
Iară dintr-unul a ieşit
Studentul Ioan Roşca.
Şi era mic şi zgribulit
Cu înclinări spre moarte
Încă din oul lui clocit
Dorea o altă soarte.
Când gâtul lui se întinse-ncet
Un bob de grâu să-mbuce,
Elena apăru discret
Şi îşi făcu o cruce.
Şi-i zise-ncet :
"Încă de mic te potriveşti cu mine
Eu am o inimă de-ascet
Iar jalea e la tine.
Şi-atunci propun, deloc formal,
Să mă unesc cu tine,
Cordonul tău ombilical
Te va lega de mine.
Iară Basil vedea de sus
Uimire-n a lui faţă,
Când ea un braţ pe gât i-a pus,
Şi lui i-a fost brusc greaţă.
Şi au rămas aşa mult timp,
Dar gata-i bucuria,
Că Ioan Roşca e trimis
Din nou în România.
Atunci Elena urcă-n sus
Privirea ei cea tâmpă,
Căci băutura şi-a făcut
Lucrarea ei adâncă.
Pe Sfânt Basil îl vede iar,
Pe calul lui cel mare,
Care-i stârneşte imediat
Şiroaie de sudoare.
Şi-l cheamă-adânc, nesăţios,
Şoptindu-i vorbe sfinte,
Dar el e încă somnoros
Şi nu mai ia aminte.
Şi-ntr-un târziu răspunde scurt
Rânjind ca animalul
"Ce-ţi pasă ţie chip de lut
Dac-oi fi eu sau calul?"
Legendă
Călin – Ioan Roşca
Cătălina – Elena
Hiperyon – Sfânt Basil
* Această poezie este un pamflet
